Limba oficială a Republicii Federale Germania, conform constituției, în domeniul educației, culturii, muncii de birou și științei este germana. Cu toate acestea, este puțin probabil ca un turist fără experiență să poată determina după ureche ce limbă se vorbește în Germania. Fiecare pământ are propriul său dialect și, de cele mai multe ori, mai multe deodată. Împreună cu dialectele literare sunt folosite dialectele germane joase, mijlocii și înalte. Pe străzile unor orașe practic nu se găsește germana pură, oficială, deoarece pe teritoriul statului sunt răspândite peste 150 de variante diferite ale limbii.
Unul pentru milioane
Multinaționala Germania găzduiește 80 de milioane de oameni. În ultimele decenii, țara a acceptat în mod activ migranții, ceea ce a condus la apariția a numeroase grupuri de minorități naționale. Cu toate acestea, astăzi 95% din populație vorbește germană literară (Hochdeutsch) în Germania. Este răspândită și în afara statului, fiind al doilea ca popularitate din Uniunea Europeană.
Originea limbii germane este asociată cu proto-germanica, care anterior s-a remarcat din grupul germanic datorită modificărilor de fonetică și morfologie.
Filologii cred că formarea limbii înalte germane, care a devenit unul dintre fundamentele versiunii literare, a fost finalizată în secolul al XVII-lea, pe vremea fraților Goethe, Adelung și Grimm.
Ei nu numai că au scris în germană, ci au compilat și dicționare. Până în secolul al XX-lea s-a folosit grafia gotică, stilurile europene au început să apară în secolul al XIX-lea, dar neoficial.
În nordul țării, Hochdeutsch s-a impus ca limba guvernamentală și a educației în timpul Reformei. Era atât de diferit de dialectul local încât a reușit în cele din urmă să-l înlocuiască. Din motive practice, tot mai mulți germani au preferat Hochdeutsch pentru a studia cu succes.
În secolul XXI, majoritatea populației din nordul Germaniei nu mai vorbește dialectul strămoșilor lor, iar locuitorii din centru și din sud și-au păstrat dialectele. Erau foarte asemănătoare cu versiunea literară oficială, așa că au putut să se înțeleagă. Pentru persoanele cu probleme de auz și vorbire, există limbajul semnelor german pentru surzi.
Caracteristicile limbajului vorbit de zi cu zi
Forma colocvială cotidiană a limbajului literar este cât mai apropiată de situațiile cotidiene, este de înțeles de toți cetățenii fără excepție, este informală, plină de abrevieri speciale, exclamații și cuvinte menite să faciliteze comunicarea.
Limba de zi cu zi nu este un dialect, deși poate fi influențată atât de limbile oficiale, cât și de cele teritoriale. De exemplu, versiunea bavareză a limbii vorbite este cunoscută. Un exemplu de versiune colocvială de zi cu zi a expresiei stabilite „das habe ich nicht ...” poate fi numit o astfel de pronunție „det hack ni (ch) ...”.
Vocabularul colocvial este adaptat ritmului vorbirii, situațiilor în care vorbitorul dorește să spună mult și mai repede. De regulă, formele de zi cu zi se răspândesc foarte ușor, iar o persoană care s-a mutat în alt oraș va adopta în curând toate caracteristicile versiunii vorbite a limbii.
În Germania trăiesc grupuri etnice care și-au păstrat tradițiile și limbile. De exemplu, turcii. Își onorează tradițiile și nu se căsătoresc cu femei germane. Citiți mai multe despre viața turcilor în Germania aici.
Acolo unde există împrumuturi de cuvinte străine și adaptarea lor în limba germană, lingviștii notează apariția unor variații suplimentare de limbă - fenomene sociolingvistice. Potrivit experților, aceștia confirmă că limbajul se dezvoltă.
În același timp, în cele mai multe cazuri, un străin are ocazia să învețe acest tip de germană într-un singur mod - prin comunicarea cu oamenii care locuiesc în zonă.
Împărțirea în zone de dialect
Dialectele complicate ale germană au apărut sub influența triburilor germanice de vest, franci, sași, alemani și frizi. Până acum, nu există o clasificare cu care toți filologii ar fi de acord.
Granițele răspândirii dialectului sunt indicate de profesioniști care folosesc isogloss - o linie specială pe o hartă lingvistică.
În Germania, cea mai masivă bandă leagă Düsseldorf, Magdeburg și Frankfurt an der Oder. Împarte întreaga țară în două zone principale de dialect: în partea de sud a Germaniei se vorbește în dialecte germane înalte, în nord - în germană joasă. La Berlin, de exemplu, ei vorbesc un dialect numit „accent berlinez”.
O altă linie străbate traseul Strasbourg - Heidelberg și Plauen, împărțind zona înaltă germană în două zone mai mici, printre care, de exemplu, dialectele germane de sud, care nu sunt atât de răspândite.
Nu trebuie să uităm de dialectele legate de Germania centrală. De exemplu, dialectul săsesc al germană este larg răspândit în Saxonia și ținuturile limitrofe (fostul RDG). Și în teritoriile moderne ale RFG lichidate-Renania de Nord-Westfalia - 19 dialecte diferite funcționează simultan, majoritatea fără a se amesteca între ele.
Domenii de aplicare pentru Hochdeutsch
Germana este a treisprezecea limbă din lume în ceea ce privește numărul de vorbitori și vorbitori nativi. Este studiat activ în Germania și în străinătate. Conform prevederilor constituției țării, varianta literară este folosită în instituțiile de învățământ secundar și superior, în documentele de afaceri, majoritatea mass-media difuzate în limba germană literară. Toate examenele sunt susținute în limba germană oficială, comunicarea între stat și persoane fizice se realizează pe aceasta, se depun declarații și se eliberează certificate.
Particularități naționale ale limbii în afara Germaniei
Variantele naționale ale limbii sunt soiuri de germană comune în țările vorbitoare de germană. Ei iau în considerare particularitățile locale ale vocabularului, gramaticii și foneticii, cu toate acestea, nu sunt considerate literare. Filologii identifică opțiuni pe baza a doi factori - prezența regulilor generale în vigoare în întreg statul, indiferent de regulile dialectale, și prevalența într-o țară de limbă germană.
Conform acestor criterii, filologii au identificat în cele din urmă trei variante ale limbii germane:
- Bundesdeutsch în Germania (înaltă germană),
- varianta germană în Austria,
- german elvețian.
În Liechtenstein și Belgia, nu s-au format variante naționale supradialectale; sunt folosite fie dialecte nestandardizate, fie limba oficială. În Luxemburg, Bundesdeutsch este oficial.
Țări vorbitoare de germană
Țările vecine ale Germaniei s-au dovedit a fi parțial vorbitoare de germană. Unii dintre ei, pe lângă germană, au propria lor limbă, alții folosesc propria lor formă de germană.
| Țară | Forma limbii | Motivul răspândirii |
|---|---|---|
| Germania | Bundesdeutsch (înaltă germană) | Patrie istorică. |
| Austria | germană austriacă (națională) | În diferite momente, Austria a făcut parte din entitățile de stat în care era folosită limba germană. |
| Elveţia | german elvețian | Patria istorică a helveților (tribul celtic), făcea parte din unele state de limbă germană. |
| Belgia | Una dintre limbile oficiale este limba literară germană folosită în Germania. | Canoanele estice au fost independente până în secolul al XVIII-lea, apoi au devenit parte a Prusiei. După război, Germania a returnat aceste teritorii Belgiei ca plată pentru pierderile din al Doilea Război Mondial. |
| Liechtenstein | Bundesdeutsch german este recunoscut ca una dintre limbile oficiale | Răspândirea limbii se bazează pe locația sa geografică - un mic principat este situat între Austria și Elveția. |
| Luxemburg | Oficialul este Bundesdeutsch | Înainte de independență, a făcut parte din Confederația Germană. |
Să rezumam
Rolul limbii germane în 2021 poate fi cu greu supraestimat; multe evenimente oficiale din lumea politicii, sportului sau culturii au loc în limba germană. Evenimentele istorice, conflictele, migrația populației și alți factori au contribuit la răspândirea limbii. În plus, autoritățile statului pun în aplicare o serie de măsuri menite să protejeze limba germană de invazie, ofilire și transformare sub influența grupurilor de vorbitori de alte limbi. Politica lingvistică a Germaniei a devenit deosebit de relevantă în ultimii ani în contextul migrației active.
